Romanul Carbo de Andrei Ciobotaru se desfășoară la granița dintre luciditate și vis, dintre ordinea rațiunii și fascinația haosului. Povestea unui tânăr inginer naval trimis într-o misiune tehnică în estul Siberiei devine treptat un drum inițiatic, un test al propriei umanități.
Sub pretextul unei aventuri profesionale, autorul construiește un roman de introspecție, scris cu o rigoare aproape inginerească și o sensibilitate confesivă, în care logica și neliniștea metafizică se împletesc într-un limbaj rafinat, poetic și ironic în același timp. În romanul Carbo, naratorul cultivă o voce interioară care se dezvăluie prin observații precise și dialoguri tensionate, menținând un echilibru fragil între confesiune și distanță, între detaliul material și simbolul ascuns.