Carte de capatai despre moarte si inviere

Un neam trece şi altul vine (Ecles. 1, 14). Soarele răsare şi apune. Vremea zboară fără încetare. Veacurile vin, trec şi se afundă cu paşi grei în depărtările trecutului. Generaţii se nasc şi mor, ca să nu se mai întoarcă nicicând pe pământ. Oamenii îşi înalţă case pentru sine, dar le părăsesc îndată, pentru totdeauna, şi alţi oameni se sălăşluiesc în ele. Se zidesc cetăţi care mai apoi se năruie. Se nasc state care dispar. Hărţile istoriei se schimbă necontenit. Ceea ce a fost, iată, de acum nu mai este. Iar ceea ce va veni, numai Dumnezeu poate să ştie cum va arăta!
Lumea e asemenea unei arene, în care actorii se schimbă unul după altul în decursul timpului. Oameni noi se arată pe scenă, dar în puţină vreme se afundă şi ei în întunericul de dincolo de culise.
Tainei atât de înalte a morţii şi a învierii – pentru cei mai mulţi, una de nedezlegat – i se cuvenea, cu siguranţă, o carte de căpâtâi. Şi nu s-ar fi aflat un întocmitor mai destoinic al ei decât părintele Serafim Alexiev, cel mai de seamă teolog ortodox bulgar al veacului al XX-lea...