Cartea, apărută la Editura BookStory , este un roman de dragoste, ușor psihologic, cu o evoluție dramatică și interesantă în viața personajului principal, Macrina Ioanid, o femeie de 40 de ani, cronicar de teatru, care trăiește o poveste de iubire cu un bărbat celebru, actor, poveste în care, la un moment dat, intervine un alt bărbat, la fel de celebru, din zona diplomatică. O iubire în trei, plină de surprize. Finalul este unul surprinzător, care îi dă de gândit cititorului, îl lasă cu întrebări la care trebuie să își răspundă singur. Pe parcursul poveștii, întâlnim și alte personaje cu un destin dramatic, personaje care au legătură cu protagonista romanului. Narațiunea este presărată cu situații amuzante, momente de autoironie, crize existențiale, profund psihologice, drame – viață cu de toate.
Prefața este semnată de poetul George Filip din Montreal, Canada.
PROLOG
„Mă pierd în reflexele argintii ale oglinzii… Ape, ape, lumină, lumină, adânc, adânc… Trecut, prezent sau viitor? Nu, nu e prezent! Nu poate fi! Prezentul nu este decât o frântură de clipă. Oglinda cu taina ei este un orizont interzis clipei. Ea, oglinda, răpeşte chipul frământat de fiorii existenţei spre a-l întoarce în trecut şi a-l păstra în viitor… Şi totuşi, eu sunt acum aici, în clipă! Dar ea fuge şi fuge şi nu mai poate fi «acum», nu poate fi! Niciodată! Închid ochii şi văd că e vară. E soare şi păsările cântă printre ramuri verzi. Miroase a mare… Ridic pleoapele şi văd în oglindă cum pică frunza. Arămie, aproape uscată. Şi lumina se estompează, sub geana unui nor. Închid ochii încă o dată şi soarele mă orbeşte pentru că e vară! Mi-e teamă, dar vreau să văd… Şi văd cum în oglindă se răsfaţă toamna. «Când» este acum? Unde este prezentul? Se ascunde pe unde nici nu gândim, aşa cum se ascunde cucuveaua prin clopotniţe de catedrală în nopţi cu furtună. O adiere, un om, un punct mişcător în univers. Eu, Alex și Ștefan… Toamna din oglindă.”