Această lucrare cuprinde traducerea unor texte inedite și oferă o interpretare amplă asupra operei lui Nietzsche și a conceptului de nihilism.
Parcurând lucrarea, cititorii vor descoperi cum Heidegger, Colli, Montinari sau Simon analizează sistemului filosofic conceput de Neitzsche, accentuând modul în care acesta a cercetat ontologia umană și imperiul voinței.
Nihilismul, din perspectiva lui Neitzsche, este o stare de spirit care pune sub semnul întrebării natura a tot ceea ce este clădit, la nivel conceptual și faptic, de către om. Filosofia sa îndeamnă la analizarea setului de valori stabilit, și mențiunut prin tradiții, punând accent pe faptul că omul este cel care crează, și nimic nu se află în afara sa.
„În principal tema nihilismului este tratată ca «nihilism european» (Nietzsche, Heidegger ș.a.) implicând de fapt critica lumii moderne, dar și propria «depășire» (Überwindung des Nihilismus), căci «nihilismul european» este pentru Nietzsche „întreaga istorie a gândirii europene” și poate fi depășit, dar, „depășirea nu poate să fie iarăși obiect al unei morale a imperativului sau a unei încordări morale”, ci perspectiva unei ontologii morale, luată sub specia devenirii (J. Simon, Nietzsche und das Problem des europäischen Nihilismus, în: „Nietzsche-Kontrovers”, 1984, p. 16, 17). Fondul concepției lui Nietzsche, sub formula «Überwindung des Nihilismus» (Depășirea, învingerea nihilismului) îl constituie valoricul, creația, nu forța: „Eu însumi am căutat o justificare estetică: cum e posibilă urâțenia lumii: Eu am luat voința către frumos, către persistența în forme asemănătoare ca un mijloc de păstrare temporară – și salvare: fundamentul îmi pare însă ceea ce este Etern‑Creator (das Ewig-Schaffende), legat de suferință ca ceea ce trebuie să fie Etern‑Distrugător (das Ewig-Zerstören-Mussende)” (Fr. Nietzsche, Nachgelassene Fragmente 1885‑87, în: SW 12, p. 113)”