A fost odată ca niciodată o prințesă care își aștepta prințul. Și prințul a venit, a dus-o la castel, i-a dăruit rochii, conduri și dantele. Ei, până aici seamană cu orice basm. Dar prințesa Suzi protestează: viața asta nu seamănă nici un pic cu visul ei. Pentru că într-o zi Suzi zărește pe fereastră un dragon înspăimântător. Și îl invită la ceai.
„A fost odată ca niciodată,/ Într-un turn pe-aici, pe-aproape,/ O prințesă singurică,/ Suzi îi zicea, de mică.” Suzi este o prințesă ca oricare alta, care-și așteaptă prințul. Ca-n orice basm, prințul vine, o cere de soție și încep să trăiască fericiți până la adânci bătrâneți. Doar că Suzi nu este prea mulțumită, așa că nu ezită să-l invite la ceai atunci când se întâlnește cu dragonul fioros. Cu siguranță ăsta nu-i comportament de prințesă bună, dar Suzi nici măcar nu-și dorește asta. E prea plictisitor. De aceea ea este cea mai rea prințesă.