oamenii ies din case cu ghetele ude
cupolele se înalță cu ușurința nepăsătoare a unei cortine de teatru
pescărușii zboară pe deasupra rochiei albe
cu ochi încordați îi urmăresc părul desfăcut
construiesc în taină o cetate
prefac munții în pietricele
ochii ei sunt litere sfinte


