Vezi mai multePremiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania pe 2007.
„Poezia lui Nichita Danilov este umana in sens religios. Ceea ce inseamna ca omul care se exprima prin glasul poetului este o fiinta plenara, cu radacinile implintate in cosmos, in istorie, in societate, in mit, in realitatea celor vazute si nevazute. Iar problematica omului nu poate fi conceputa aici fara confruntarea binelui cu raul. Aceasta plenitudine a conceptiei, multiplicitatea punctelor de vedere care se intilnesc intr-un complementar dramatic, amestecind luminile si umbrele nu pentru a le contopi sau a le dispersa unele printre altele, ci pentru a le stirni diferenta, asigurind lirismului o valoare specifica.“ (Ion Negoitescu)
„Intre parabola si notatie, intre confesiune si oracularitate, intre descriptie si profetie, Nichita Danilov se misca nonsalant, unind angoasa cu gratia, cotidianitatea cu himericul si ironia cu o certa ispita de magician. El practica, intr-un fel de armonie a exasperarilor, discursuri ce ar trebui sa se excluda unul pe altul ori macar sa se denunte ca incompatibile. Fara sa-si estompeze fondul lor de ireductibilitate si capacitatea de impact inauntrul unei viziuni, aceste tipuri distincte (si adeseori contrare) de discurs nu fac insa decit sa sporeasca tensiunea scripturala din cadrul fasciculului, lasind sa actioneze coerent atitudini nu doar divergente, dar de-a binelea opuse...“ (Al. Cistelecan)