Cernauti

CERNĂUŢI. OBIECTE PIERDUTE e un mozaic pornit de la o idee isteaţă eminent. Anunţurile decupate (şi aranjate astfel încât laitmotivul obiectelor pierdute să nu fie doar o cheie muzicală a compoziţiei, ci şi un simbol al nostalgiei nescrise) sunt nu doar transparenţe spre o lume pierdută, ci chiar un mod epifanic al acesteia. O lume pestriţă şi extrem de vie răsare de sub fresca de anunţuri, un Cernăuţi bântuit de criminali, hoţi, borfaşi şi escroci (veniţi de peste tot, unul dintre ei fiind originar chiar din Oradea Mare), dar şi de sinucigaşi din amoruri nenorocite ori de domnişoare simpatice în căutare de conversaţie cu un domn sau, dimpotrivă, de domni dorind căsătorie bazată pe adevăr, dreptate, egalitate şi sinceritate; mercuriale pentru pieţe, hoteluri şi birjari, norme pentru petrecerile şi plaja de la Cârdul Gâştelor, meciuri, vizite regale, spectacole etc., etc. - totul intr-un vârtej care se transformă într-o vivace poezie obiectuală. (Al. Cistelecan)