Cu zâmbetul pe buze, într-o stare de permanentă bună-dispoziţie, printre anecdote şi farse făcute prietenilor de pahar, sunt rostite adevăruri grave sau dintre cele rostite la colţ de stradă, ştiute de toată lumea, dar greu de probat.
* Tudorel Urian
Liviu Nanu este un povestitor pursânge. Are verb, are nerv, frază scurtă şi tăioasă, umor, ironie cât cuprinde, simţul observaţiei supradezvoltat. Nanu are o percepţie remarcabilă asupra omului comun, a „umiliţilor şi obidiţilor” din începutul mileniului III.
* Augustin Doman
Locul ales de Liviu Nanu este cel potrivit povestirii; aici, naraţiunea creşte, dospeşte, curge apoi ca o lavă, copleşind personajele. Într-o aşezare din provincie există un loc, Cârciuma lui Bicuţă, unde se întâlnesc intelectualii oraşului, prieteni de pahar care-şi mărturisesc experienţele. De multe ori protagoniştii se opresc în graniţa absurdului sau insolitului, nedumeriţi ei înşişi, participanţi la facerea şi refacerea povestirii.
* Liviu Comşia
Atît în poezie, cît şi în proză, Liviu Nanu îşi propune ca finalitate să-şi seducă cititorul prin ironia tolerantă, prin umorul rezultat din evoluţia ingenioasă a unor situaţii pentru care eticheta de derizoriu este cea mai potrivită. În definitiv, după atîta literatură preocupată pînă la obsesie de complicaţie, cititorul poate fi recîştigat, cumva cu mai multe şanse, chiar de asemenea texte rezonabile ca dimensiune, care la sfîrşitul lecturii te lasă nu încrîncenat, ci cu zîmbetul pe buze.
* Gheorghe Stroe