Este timpul să mă-ndrept spre liceu. N-aş vrea să-mi stric tocmai acum, la întâlnirea noastră după douăzeci de ani, reputaţia de punctual, bine stabilită printre colegii mei de-a lungul anilor de şcoală.
Căci, deşi în fiecare zi veneam la şcoală pe jos de-acasă, din Sfinţii Voievozi – pentru că pe atunci nu era linie directă de tramvai sau autobuz pe strada Popa Tatu – totuşi n-am întârziat o singură dată. Eram întâiul sau al doilea, „Măcar la atâta lucru să fiu fruntea!" mă parigoriseam eu.
Grigore Băjenaru, Cișmigiu & Comp