Ciuleandra, aşa de înrudit în esenţă cu celelalte romane ale d-lui Liviu Rebreanu, dar marcând din partea autorului o preocupare constantă de înnoire, de curiozitate psihologică, chiar dacă ceva ar rămâne nelămurit în studiul cazului pe care-l alege. Important este, şi vom avea prilejul să stăruim, că lacunele – dacă sunt – nu impietează cu nimic mersul romanului, pentru că autorul a preîntâmpinat din vreme obiecţiile, aşezând pe la răscruci strâjeri şi călăuze, care informează şi conduc pe cărările fireşti ale povestirii, chiar dacă, din când în când, aceste cărări se pierd sau nu par să ducă la obiectivul concluziv al romanului.
Este în acest nou roman al d-lui Liviu Rebreanu un aşa de preţios dar de reconstituire psihologică, încât chiar dacă, precum e şi firesc, unele trepte vor fi sărite, opera nu suferă în întregul ei. Vorbeam mai sus de lacune, şi acum de anume trepte sărite. Să precizăm prin simplificare.
E în acest roman un caz de obsesie sufletească al unui tânăr, Puiu Faranga, copilul unic al unui fost ministru, vlăstar de protipendadă, secătuit, şi pe care tatăl său l-a fost însurat cu o virgină făptură de ţară, pentru ca sângele boieresc să se învioreze prin acest altoi de calitate. Alegerea miresei a avut loc întâmplător, într-un sat din Argeş, în timpul horei, şi mai ales în tipul jocului zvăpăiat, copleşitor, devorant care se numeşte Ciuleandra şi pe care-l joacă cu învoirea bătrânului şi Puiu Faranga, care se nemereşte prins în horă alături de Mădălina, o fecioară peste fire de frumoasă, o domniţă rustică, pe care Puiu o şi îndrăgeşte şi care, cumpărată aproape de bătrân, înfiată de o mătuşă a lui Puiu, e crescută în străinătate şi după opt ani ajunge soţia lui Puiu Faraga. Or, pe această Mădălină, Madeleine astăzi, şi soţie perfect nobilată, Puiu Franga o omoară tocmai când trebuia să se ducă la un bal la Curte, şi atunci tatăl său, fostul ministru de justiţie, şi cu mătuşa sa Matilda, în complicitatea binevoitoare a prefectului de poliţie Nicolae Spahiu, caută să-l scape de urmările grave ale acestui asasinat ordinar; îl internează în aceeaşi noapte chiar într-un sanatoriu al unui medic prieten al bătrânului la Şosea, pentru ca, sub observaţie, să se conchidă la iresponsabilitatea asasinului.