Vezi mai multePremiul Concursului de Debut al Editurii Cartea Romaneasca, editia 2006.
„Cum se poate scrie o astfel de carte? Simplu! Te apuci la douazeci de ani sa te gindesti cum te-ai putea rata. Neaparat, pune pe hirtie fuga de idei, ca se uita. Ar fi de preferat sa te nasti si sa traiesti intr-o tara in care absurdul face parte din cotidian. Ajuta mult! Dupa zece ani stringi filele, mai indrepti cite ceva pe ici, pe colo si incepi sa bati pe la usile editurilor.“ (Tudor Calin)
Aceasta este povestea spusa de discipolii lui Teodor Omul, zis si Profetul, recuperata dintr-un pod prin grija unui fiu pios si impachetata pentru public de catre un editor indopat cu antidepresive. Este aproape imposibil sa ne facem o idee corecta despre Omul care a fost Teodor din ce ne povestesc fostii sai tovarasi. Martorii nu prezinta incredere: Cicerone este un paranoic tipic, „adept“ convins al teoriei conspiratiei, mecanicul auto nu scoate un cuvint, acarul este un biet flacau tomnatic sinucigas, iar Sofia, just a groupie ce reuseste totusi sa se salveze, din oportunism. Obscurul discipol din cercul al doilea tulbura apele si mai mult venind cu propria versiune despre Teodor. In concluzie, cind Teodor a terminat cu ei, si cu el insusi in acelasi timp, stateau cu totii sfirsiti pe marginea drumului, cu sufletele goale, cu vietile distruse. Cineva trebuie ca i-a pregatit pe bietii oameni pentru venirea lui Teodor, dar ramine in sarcina cititorului sa-l afle pe cel responsabil.