Confesiunile leoaicei

O întîmplare adevărată – unul după altul, atacurile leilor provoacă moartea locuitorilor unei regiuni îndepărtate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzător. Însă nu este vorba neapărat despre lei şi vînătoare, ci despre bărbaţi şi femei care trăiesc în condiţii extreme. După cum afirmă unul dintre personaje, „aici nu e nici poliţie, nici guvern, şi pînă şi Dumnezeu există doar cîteodată”. Iar Confesiunile leoaicei, prin versiunea lui Mariamar, o locuitoare din satul Kulumani, şi prin jurnalul lui Arcanjo Baleiro, vînătorul angajat să omoare leii, ne demonstrează cum războiul, foamea, superstiţiile pot transforma oamenii în animale sălbatice: „Viaţa te-a făcut neom: atît de mult te-au tratat ca pe un animal, încît chiar ai crezut că eşti un animal”. Pe acest fundal se construieşte şi se dezvoltă figura extraordinară a unei femei – Mariamar.