Confesiunile unui opioman englez

Confesiunile unui opioman englez au fost publicate mai intii in London Magazine, in anul 1821, iar in 1822 apar in volum. Aceste confesiuni constituie prima scriere literara majora a lui Thomas De Quincey si cea care l‑a facut cunoscut cu rapiditate in lumea literara a epocii. Cartea este o relatare a adolescentei si tineretii rebele si chinuite a autorului, un romantic revoltat in acceptia clasica a cuvintului. In plus, Confesiunile... reprezinta una dintre primele descrieri detaliate a dependentei de un drog (pe atunci legal) : opiul. Sensibilitatea acuta a celui ce povesteste si rememo­reaza, ampla fresca sociala pe care o reuseste De Quincey – de la lumea micii nobilimi pina la cea a mahalalelor mizere din Londra, unde adolescentul fugar ajunge sa traiasca o vreme –, precum si descrierea placerilor si chinurilor opiului, fac din Confesiunile... lui De Quincey o lectura deopotriva cuceritoare si instructiva. Printre autorii asupra carora De Quincey si‑a exercitat influenta de‑a lungul timpului se numara Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire si Nikolai Gogol, iar mai tirziu, in secolul XX, Jorge Luis Borges.

„Acest volum a avut o influenta enorma asupra literaturii si artei din epoca, influenta ce a persistat pina in vremurile noastre. Confesiunile... descriu experienta drogului intr-o lume intelectuala, urbana, care respinge conventiile – cartografiaza insasi figura contraculturala a boemului.“ (Robert Morrison, O biografie a lui Thomas De Quincey)

„Mai presus de orice alte substante cunoscute de om, opiul este cel mai puternic in ce priveste controlul si gradul de control al durerii; atit de puternic, comparativ cu orice alta substanta, incit inclin sa cred ca daca vraja lui revolutionara ar fi ajuns sa fie gustata direct si sa fie suficient de cunoscuta intr-o tara idolatra, opiul ar fi avut preoti si altare inchinate puterilor lui protectoare si mingiietoare.“ (Thomas De Quincey)