Volumul de față, strâns laolaltă, îngrijit și adnotat cu minuțiozitate de Cristina Enășescu, are ceva dintr‐o expoziție de pictură. E ca și cum fiecare capitol, fiecare cronică muzicală, interviu ori dare de seamă, fiecare enumerare ori anexă ar surprinde ceva, o fațetă unică a portretului unui om care a fascinat și continuă să o facă: genialul Constantin Silvestri. E o carte în care ai ce să citești și în care găsești, la fiecare pagină, idei asupra cărora te poți opri să reflectezi. Nu‐ți poți opri șuvoiul de exclamații mirate, dar mereu confirmate de conținutul acestor pagini: «Ce lume!», «Ce stil!», «Ce anvergură!», «Ce directețe și spirit pătrunzător»!“ – Dan Dediu, compozitor
„Constantin Silvestri prin extraordinara lui activitate, pianist excepțional, compozitor, dirijor, pedagog, creator de instituții artistice, face parte din Panteonul cultural al României și îndrăznim să afirmăm și din cel universal. Forța lui artistică este din zona genialității; nu puține sunt cronicile care vorbesc despre acest lucru, într-o perioadă de timp în care acest atribut era acordat cu parcimonie.
Profund intelectual, cu o cultură vastă, Silvestri înzestra orchestrele pe care le-a condus nu doar cu știința muzicală de înalt nivel, ci și cu înțelegerea superioară, artistică și filozofică a actului artistic pe care îl oficia. (...)
Volumul de față adună cronici și interviuri despre activitatea lui Constantin Silvestri, scrise în perioada februarie 1930 - iulie 1959. Este perioada formării, creșterii și desăvârșirii artistului, ani petrecuți în România, Silvestri fiind o rezultantă exclusivă a învățământului muzical românesc. George Enescu, Mihail Jora, Ionel Perlea, Florica Musicescu i-au fost mentorii pe care nu-i va uita niciodată și pe care până la sfârșitul vieții sale, îi va onora prin arta sa.“ – Iosif Ion Prunner, pianist, dirijor, președintele Fundației „Constantin Silvestri“