Constiinta lui Zeno

Romanul, considerat de James Joyce o capodopera si primind girul entuziast al lui Eugenio Montale, a avut un rol hotaritor in reconsiderarea pozitiei lui Svevo in peisajul cultural italian si european. Contemporan cu marile opere ale modernitatii literare (In cautarea timpului pierdut, Ulise, Muntele vrajit), el prezinta, sub forma unei relatari simultan mistificatoare si demistificatoare, in care insuficienta si excesul coexista, iar tragismul este minat de o ironie necrutatoare, tribulatiile unui protagonist din familia (anti)eroilor lui Kafka si Musil, chinuit de sentimente si dorinte contradictorii, prada unei inertii fara scapare (pe care incearca sa o compenseze prin construirea unui esafodaj elaborat de explicatii si justificari), suferind in permanenta de boli inchipuite, de vini imaginare si de o incapacitate cronica de a-si respecta hotaririle sau promisiunile.