Copaci cu chef

«„Copacii cu chef” ai lui Hussein Habasch sunt însufleţiţi, plini de viaţă, o metaforă a lumii. Copacii deveniţi ferestre, uşi şi scaune se îndrăgostesc şi suferă, atunci când nu pot fi împreună, sau preferă să ardă în focul nemilos îmbrăţişaţi în moarte. Copacii se bucură de ploaie, plâng de tristeţe, sunt altruişti sau invidioşi, copilăroşi sau responsabili, se prăbuşesc sub lovituri nemiloase de topor, trup din trupul lor. Întocmai şi oamenii.» (Laura Sitaru)