Vezi mai multe„La concursul de manuscrise, l-am remarcat imediat: avea naturaleţe și directeţe, știa să-și spună poveștile (ei bine, și în poezie se spun povești) și o făcea cu plăcere, livra umorul în doze bine cântărite și acompania cu el până și «scenele» funerare. Iar acum aflu că are și un nume: Hutopila. Să tot scrii cărţi bune cu un nume ca ăsta!”
Ioan Es. Pop
„De la primele poeme pe care i le-am citit, am știut că Matei Hutopila este unul dintre acei poeţi rari care pot să impună noi posibilităţi, încă neexplorate, de acţiune poetică, fiindcă nu vine pe urmele bătătorite de alţii și nu se ia după nimeni. Fără a-și propune să scrie în răspăr cu discursurile în vogă ale momentului, fără să dea impresia că îl interesează să fie mai autentic sau mai revoluţionar decât ceilalţi poeţi afirmaţi recent, Hutopila e din ce în ce mai bun, mai adevărat și mai sigur pe el de la un poem la altul. Dezinhibat și melancolic, impetuos și sentimental, tânărul poet își face prin copci o intrare memorabilă.
Dintre poeţii de la începutul acestui deceniu, Matei Hutopila este, pentru mine, cap de listă. Alături de Andrei Dósa, George Serediuc, Aleksandar Stoicovici, Vlad Drăgoi sau Anatol Grosu, el a început deja să schimbe paradigma poetică instaurată cu zgomot și furie în ultimul deceniu de către 2000-iști. În cazul său, nu are nici un sens să vorbim despre grupuri, găști sau strategii de impunere. Hutopila enervează și emoţionează, uimește și înnoiește, ca orice poet valoros, fără să pună la bătaie nimic altceva în afară de talentul și energia lui formidabilă. Pe scurt, Matei Hutopila este unul dintre flăcăii teribili ai noii generaţii care pot duce oricând meciul în prelungiri.”