Vezi mai multeUn eseu pe cât de lucid, pe atât de seducător, care aruncă o lumină de laser asupra corpului în calitatea sa de construct cultural și asupra istoriei eliberării sale, încă neîncheiate.
Cu istețime și ochi critic, Olivia Laing analizează corpurile și toate limitările de care s-au lovit, purtându-ne într-o călătorie a celor mai mari mișcări de eliberare din secolul XX. Corpul este o sursă de plăcere și durere, emanând uneori vulnerabilitate, alteori putere fără limite. Corpuri bolnave, corpuri discriminate, corpuri prizoniere, corpuri sexuale, corpuri agresate, corpuri ca instrumente ale protestului: scopul comun al acestor lupte a fost dreptul de a nu fi oprimat.
Trecând prin propriile experiențe ca activistă și ca practicantă de medicină alternativă, Laing analizează și chiar polemizează cu unele dintre cele mai importante și dificile figuri ale secolului trecut – Sigmund Freud, Susan Sontag, Christopher Isherwood, Andrea Dworkin, Nina Simone sau Malcolm X. Indiferent de poverile pe care le poartă, corpurile rămân o sursă de putere, chiar și în epoca tehnologizată și automatizată pe care o trăim.
Olivia Laing (n. 1977) este scriitoare și un important critic cultural. Articolele și studiile sale pot fi citite în publicații precum The Guardian, frieze și New Statesman. În 2019 a devenit membră a Royal Society of Literature, privilegiu acordat scriitorilor britanici pentru meritul de a fi susținut literatura atât între granițele țării lor, cât și din postura de ambasadori culturali.
Și-a făcut debutul literar cu trei texte de nonficțiune: To the River (2011), The Trip to Echo Spring (2013) și The Lonely City (2016; Orașul solitar, Curtea Veche Publishing, 2021), pentru care a primit Premiul Windham–Campbell. Prin scrisul ei, a devenit unul dintre reprezentanții majori ai schimbării sociale, construind combinații neașteptate de critică politică, biografie și memorialistică, psihologie și scriitură nomadă. Primul ei roman, Crudo, apărut în 2018 și tradus la Curtea Veche Publishing în 2020, a fost premiat cu James Tait Black Memorial Prize, unul dintre cele mai vechi premii literare din Marea Britanie.