vorbește-mi toamnă cu ploaie măruntă sau
cu frunze care mângâie bălți și picioare de porumbel
auzim acum mai mult ne-amintim ce-am învățat
să cântărim de două ori înainte să alegem
celorlalți întotdeauna le-a fost mai bine mai ușor mai limpede
în care dintre emisfere să trăiască să gătească orezul
să-i certe pe vecini să stea tăcuți precum șoarecele
în fața unei pisici grase care-apare de undeva
într-o toamnă în care pavajul este ca pernele
într-o noapte mândră: care din păcate nu te va-mpiedica
să vezi ferestrele – ca pe niște cărți deschise
cu pagini galbene pe care nimeni nu le citește
заговори осене дощем дрібним чи
листям яке гладить калюжі й голубині лапи
чується зараз більше згадується що учили
довго відмірювати перед тим як вибирати
іншим завжди краще легше видніше
на якій із півкуль жити варити рис
сварити сусідів сидіти мовчки як миша
перед жирним котом звідкись який з’явивсь
от вийти на осінь коли брук як подушки
в ніч пихату: що задарма ніде не сховає
побачити вікна — ніби розгорнені книжки
із жовтими сторінками яких ніхто не читає
Editie bilingva. Ucraineana-romana

