Psihicul uman se manifesta pe o scala extrem de larga a obiectivarii comportamentale care permite o desfasurare deosebit de bogata si de individualizata de stari ce se pot incadra in limitele plasticitatii normale, chiar daca ajung la o intensitate cu totul deosebita (si prin jocul destinului, nu o data la crima).
Indiferent de abordare (axiologica, psihopatologica, sociologica), persona-litatile „anormale” se vor defini prin abaterea cantitativa si calitativa de la media grupului social, in sensul „defectiunii manifeste”, a disfunctionalitatii ca atare.