Vezi mai multePrefata de Adriana Babeti
Considerat una dintre capodoperele sale, Cripta pentru Boris Davidovici (Grobnica za Borisa Davidoviča, 1969) ii aduce lui Danilo Kis recunoasterea internationala. Alcatuit din sapte povestiri legate intre ele printr-o retea complexa si subtila de relatii, volumul se constituie ca o galerie de portrete de neuitat. Proiectate pe fundalul sumbru al inchisorilor si celulelor de interogatoriu din timpul Revolutiei Ruse sau din perioada stalinista, povestirile lui Danilo Kis aduc in prim-plan personaje tragice si controversate, strivite de arbitrarul justitiei si silite sa comita cele mai josnice acte de tradare. Bazate pe evenimente istorice si marturii de o incontestabila veridicitate, aceste naratiuni de mica intindere reusesc sa transcenda, prin frumusetea si precizia stilului, contextul politic la care se refera, devenind adevarate opere de arta, demne de marea literatura.
„Fara sa-si renege partea proprie de evreitate, Danilo Kis o percepe mai mult ca pe o stare de fundal permanent, in care se amesteca o tristete irepresibila si constanta, angoasa, un ciudat sentiment al precaritatii si relativitatii, precum si ironia care decurge de aici. Se simte cel mai aproape de Borges (...) Ca toti postmodernii, nici Danilo Kis nu are incredere in marile metanaratiuni istorice obiective, atotcunoscatoare. I se par - si lui – aproape niste fictiuni. Drept pentru care considera perfect valida incercarea literaturii de a restitui istoria altfel, printr-o punere in scena...” (Adriana Babeti)
„Kis este unul dintre foarte putinii autori a caror valoare nu poate fi contestata de nimeni. Prin el, onoarea literaturii a fost salvata.” (Susan Sontag)
„Citesc mult. Iar lectura imi ofera mai multa substanta pentru visare decit orice alta experienta de viata. Imi place sa citesc mai ales carti facute din alte carti: este un sentiment linistitor pentru noi, cei care ne petrecem intreaga viata citind. Si mi se pare firesc nu doar sa visez despre ceea ce citesc, ci sa le fac loc acestor lecturi in viata si in cartile mele.” (Danilo Kis)