Critica ratiunii negre

Restul – figură a neasemănătorului, a diferenţei şi a puterii pure a negativului – constituia manifestarea prin excelenţă a existenţei obiectuale. Africa, de manieră generală, şi Negrul, în particular, erau prezentaţi ca simbolurile împlinite ale acestei vieţi vegetale şi mărginite. Figură în exces faţă de orice figură şi deci funciarmente cu neputinţă de figurat, Negrul îndeosebi era exemplul desăvîrşit al acestei fiinţe-alta, profund afectate de vid, şi a cărei dimensiune negativă sfîrşise prin a pătrunde toate momentele existenţei – moartea zilei, distrugerea şi pericolul, noaptea de nepovestit a lumii.

Achille Mbembe s-a născut în 1957 în Camerun. Este profesor de istorie şi de ştiinţe politice la Universitatea Witvatersrand din Johannesburg (Africa de Sud) şi director de cercetări la Witvatersrand Institute for Social and Economic Research (WISER) din acelaşi oraş. Prima sa lucrare majoră, De la postcolonie. Essai sur l’imagination politique dans l’Afrique contemporaine (Karthala, 2000), îl afirmă pe Mbembe ca unul dintre gînditorii contemporani cei mai importanţi ai sociologiei şi filosofiei politice în domeniul studiilor coloniale şi postcoloniale. Critic al universalismului abstract, al violenţei exercitate de diferitele forme de putere colonială şi postcolonială, dar şi al instrumentalizării studiilor coloniale, Mbembe îşi înscrie teoria în filonul unei gîndiri a emancipării inspirată de autori precum Frantz Fanon sau Michel Foucault. Se consacră definitiv drept una dintre cele mai puternice voci ale Africii contemporane odată cu publicarea în 2010 a lucrării Sortir de la grande nuit. Essais sur l’Afrique décolonisée (La Découverte) şi în 2013 a cărţii prezentate aici în traducere, Critique de la raison nègre (La Découverte). În aprilie 2016 a publicat, la acelaşi editor, Politiques de l’inimitié.