Calatori pe Pamant suntem toți, toți cei aleși sa venim aici pentru a invața. Lecțiile de viața difera, modul in care ne descurcam cu ele, de asemenea. Dumnezeu ne trimite aici cu un ghiozdan plin cu rechizite in spate. Depinde de fiecare cum le folosește, cand le folosește și, mai ales, cu ce scop. La plecare in marea calatorie pamanteana ni se șoptește la ureche: „Și nu uita, Dumnezeu este Iubire!”, iar noi, preșcolarii, ar trebui sa invațam, examen dupa examen, pana la sfarșitul vieții, sa iubim. Cu tot ce presupune acest lucru: jertfa, rabdare, iertare, smerenie, buna cuviința, respect pentru tot ceea ce ne inconjoara, bunatate, adevar, curaj, demnitate.
Din pacate, nu toți folosim rechizitele pentru a ne imbogați sufletul. Uneori le rupem, le batjocorim, le aruncam la gunoi, considerandu le nefolositoare. Pentru ca e greu sa renunți la Ego, e greu sa fii jertfa, e greu sa ierți, e greu sa nu te lași furat de poleiala superficialitații și a lucrurilor materiale cu care ne impopoțonam ca și cum acestea ne ar da valoare. Uitam de Iubire, uitam de Dumnezeu.
Din fericire, au existat, exista inca și premianții, silitorii peste masura, care nu numai ca și folosesc rechizitele cu seriozitate, dar le și daruiesc cu infinita bunatate celor aflați in cautarea drumului spre mantuire sufleteasca. Ei vorbesc cu Dumnezeu in fiecare clipa, prin rugaciune, pentru noi. Catre ei m am indreptat si eu, ca un școlar care dorește cu ardoare sa poata invața lecțiile lui Dumnezeu.
Pelerinajele la Sfantul Munte Athos mi au imbogațit sufletul și inima și, asemenea celor invațate acolo, daruiesc mai departe, celor care vor sa afle, lecțiile pregatitoare pentru regasirea lui Dumnezeu, regasirea Iubirii. Nu ramane decat sa deschideți cartea fara prejudecați, cu curiozitatea celui care dorește sa patrunda intr o lume reala, sacra, lumea care ne a oferit cei mai mulți sfinți, ca sa ne fie ghizi spirituali pe calea spre mantuire. Le mulțumesc pe aceasta cale pentru straduințele, jertfele si rugaciunile lor pe care le inalța pentru noi toți.