Produse
Produse
    • Total RON Comandă
      x
      Coșul tău este gol.
      Comandă
      Culoarea deprimanta a mierii

      Culoarea deprimanta a mierii

      8.0 / 10 ( 1 voturi)
      Limba:
      Romana
      Data publicarii:
      2017
      Editura:
      Tip coperta:
      Paperback
      Nr. pagini:
      58
      ISBN:
      9786066648677
      Dimensiuni: l: 13cm | H: 20cm
      Indisponibil
      Indisponibil
      Preț valabil exclusiv online!
      Împachetare cadou gratuită!
      Transport gratuit peste 150 de lei.
      Retur gratuit în 14 zile.
      Ai întrebări? Contactează-ne!
      Descriere

      Nu sîntem vii decît în fracțiuni, în doze minuscule, în intervale de timp corpusculare, în cuante. În „frumosul granular”. Uneori acesta poate fi o percepție senzorială; alteori, o secțiune întîmplătoare printr-un mesaj din mass-media; alteori, coliziunea – violentă sau senzuală, sau violent-senzuală, sau senzual-violentă – cu un concept-iceberg purtat de curenții „gândirii contemporane”; alteori, o amintire, aparent neutră, ciudat decupată; alteori, evidența electrizantă a conflictului dintre interesele sociale, dintre formele agregate, corporate și cele pur individuale de existență, sau dintre pasiunile propriului suflet; alteori, o senzație de déja-vu sau o altă formă seculară de a semnaliza pragul (mereu, numai pragul) al revelației. Însă, întotdeauna, fracțiuni. Fracțiunii de fulgurații. Ca să cităm exact: „biți subiți”. Conștiința de sine semănînd cu un program ce localizează cu infinitezimală precizie momentele și locurile pulsatile, de intensitate, de „realism neurotic”, fără a reuși să găsească, însă, regula sau regularitatea cu care se produc aceste fenomene, mai volatile decît perseidele.


      Tiparul, să fim bine înțeleși, nu este ratat din lipsa empatiei sau a puterii de înțelegere. Dimpotrivă, tocmai exacerbarea acestora generează o imagine de ansamblu atît de complexă și dispersată, încît nici nu mai poate fi rezonabil numită „imagine de ansamblu”. Ci datorită onestității. Onestitatea fundamentală este aceea care o împiedică pe poetă să aranjeze lucrurile, să le ajusteze abil, creînd iluzia că sînt traversate subtil de vibrații și fluxuri cosm(et)ice, că totul se leagă de tot, de Marele Tot, în plenitudine și beatitudine. Onestitatea (în primul rînd, cu sine) este valoarea cardinală a acestor poeme. Iată de ce depresia însăși – în incongruența ei reavănă, macră – devine mai suportabilă, mai puțin deprimantă, decât orice auto-îmbălsămare în „miere”...

      Și totuși, aceasta nu o face pe Simona Năstac să renunțe la căutarea conjuncțiilor dintre probele de viață pe care le prelevează, sugerîndu-ne că umanitatea noastră poate fi recuperată și în îmbinările providențiale dintr-un ocean de piese de puzzle.

      Caius Dobrescu
      ,

      Nu sîntem vii decît în fracțiuni, în doze minuscule, în intervale de timp corpusculare, în cuante. În „frumosul granular”. Uneori acesta poate fi o percepție senzorială; alteori, o secțiune întîmplătoare printr-un mesaj din mass-media; alteori, coliziunea – violentă sau senzuală, sau violent-senzuală, sau senzual-violentă – cu un concept-iceberg purtat de curenții „gândirii contemporane”; alteori, o amintire, aparent neutră, ciudat decupată; alteori, evidența electrizantă a conflictului dintre interesele sociale, dintre formele agregate, corporate și cele pur individuale de existență, sau dintre pasiunile propriului suflet; alteori, o senzație de déja-vu sau o altă formă seculară de a semnaliza pragul (mereu, numai pragul) al revelației. Însă, întotdeauna, fracțiuni. Fracțiunii de fulgurații. Ca să cităm exact: „biți subiți”. Conștiința de sine semănînd cu un program ce localizează cu infinitezimală precizie momentele și locurile pulsatile, de intensitate, de „realism neurotic”, fără a reuși să găsească, însă, regula sau regularitatea cu care se produc aceste fenomene, mai volatile decît perseidele.


      Tiparul, să fim bine înțeleși, nu este ratat din lipsa empatiei sau a puterii de înțelegere. Dimpotrivă, tocmai exacerbarea acestora generează o imagine de ansamblu atît de complexă și dispersată, încît nici nu mai poate fi rezonabil numită „imagine de ansamblu”. Ci datorită onestității. Onestitatea fundamentală este aceea care o împiedică pe poetă să aranjeze lucrurile, să le ajusteze abil, creînd iluzia că sînt traversate subtil de vibrații și fluxuri cosm(et)ice, că totul se leagă de tot, de Marele Tot, în plenitudine și beatitudine. Onestitatea (în primul rînd, cu sine) este valoarea cardinală a acestor poeme. Iată de ce depresia însăși – în incongruența ei reavănă, macră – devine mai suportabilă, mai puțin deprimantă, decât orice auto-îmbălsămare în „miere”...

      Și totuși, aceasta nu o face pe Simona Năstac să renunțe la căutarea conjuncțiilor dintre probele de viață pe care le prelevează, sugerîndu-ne că umanitatea noastră poate fi recuperată și în îmbinările providențiale dintr-un ocean de piese de puzzle.

      Caius Dobrescu
      Recenzii și comentarii

      Nota

      de |

      Nu există recenzii pentru acest produs.
      Adaugă o recenzie
      Trebuie să te autentifici pentru a adăuga comentarii/recenzii.