Patologia de tip borderline i-a făcut pe mulți psihanaliști să vorbească despre un nou tip de entitate clinică, ireductibilă la nevrozele clasice, dar diferită și de sfera nosologică a psihozelor. Situate la zona de frontieră, între nevroză și psihoză, tulburările borderline pun sub semnul întrebării o bună parte dintre reperele tratamentului psihanalitic, fie că e vorba despre sentimentul unei identități personale relativ stabile, despre diferența clară între spațiul extern și cel intern sau despre distincția dintre fantasmă și realitate. Având o experiență îndelungată în lucrul cu pacienții borderline și ieșind din cadrele tehnicii ortodoxe, Harold Searles propune o regândire a interpretării și tăcerii, a transferului și a modalităților de utilizare a contratransferului. Cititorii vor descoperi un analist care nu mai afișează tradiționala neutralitate oglinditoare, ci care se implică profund în "atmosfera" afectivă intensă din cadrul ședințelor – de la faptul că reacționează cu vinovăție sau gelozie, până la mobilitatea expresiilor sale faciale, care deschid calea spre simbioza pacientului cu terapeutul și ulterior spre individuarea analizandului.
Harold F. Searles, formator și supervizor la Washington Psychoanalytic Institute și profesor de psihiatrie la Georgetown University School of Medicine, a devenit celebru în urma contribuțiilor sale teoretice privind utilizarea contratratransferului în analiză, respectiv tratarea schizofreniei și tulburărilor bipolară și borderline.