Vezi mai multe„Soţia să nu aştepte ca soţul ei să-şi arate primul virtutea ca să i-o arate şi ea pe a sa, pentru că aceasta nu va fi mare ispravă.
Totodată, nici soţul să nu aştepte bună purtare de la soţie pentru a se îngriji de ea, fiindcă aceasta nu va mai fi virtute din partea lui, ci, după cum am spus, fiecare să-şi îndeplinească îndatoririle în ceea ce îl priveşte, fără să aştepte ca celălalt să facă aceasta primul.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
„Soţul este capul soţiei, aşa cum şi Hristos este capul Bisericii. În această poruncă evanghelică nu este nimic înjositor pentru femeie, aşa cum pe căprioara gingaşă n-o poate înjosi conştiinţa faptului că ea nu este leu puternic.
Nu în bătălii şi nu în afaceri, ci în tandreţea conjugală şi în măreţia maternităţii se descoperă toată frumuseţea sufletului feminin...
Încălcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu – năzuinţa soţiei de a fi cap (de a deveni, în esenţă, masculină) şi îngăduirea acestui lucru de către soţ – pervertesc căsătoria. Bărbatul a fost făcut mai puternic, şi el trebuie să conducă familia – însă nu prin silnicie, ci prin bunătate şi prin dragoste plină de abnegaţie, aşa cum Mântuitorul a primit Crucea pentru Biserică.”
(Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)