... după o anumită vârstă - dacă, de exemplu, accepţi vârsta medie ca fiind şaptezeci, sau optzeci, sau nouăzeci de ani -, omul ar trebui să fie liber să ceară comisiei medicale: "Vreau să fiu eliberat de corpul meu".
Are tot dreptul să nu vrea să mai trăiască, pentru că a trăit destul. A făcut tot ce a vrut să facă şi acum nu vrea să moară de cancer sau tuberculoză. Vrea pur şi simplu o moarte relaxată.
Toate spitalele ar trebui să aibă un loc special, cu personal special, unde oamenii să vină, să se relaxeze şi să fie ajutaţi să moară frumos, fără să aibă vreo boală, susţinuţi de medici.
Dacă spun că în viaţă nici o experienţă nu e mai importantă decât moartea, nu o spun fiindcă am murit şi m-am întors să vă povestesc, ci pentru că ştim că atunci când meditezi, intri într-un spaţiu similar cu moartea.
Când meditezi, nu mai eşti fiziologia ta, nu mai eşti biologia ta, nu mai eşti chimia ta, nu mai eşti psihicul tău; toate astea au rămas departe.
Ajungi în centrul tău cel mai tainic, unde există doar conştiinţă pură. Când vei muri, acea conştiinţă pură va fi cu tine pentru că nu poate fi îndepărtată. Atunci când medităm, îndepărtăm cu mâinile noastre toate acele lucruri care pot fi îndepărtate.