La mai bine de trei veacuri distanta, de cand Dimitrie Cantemir a redactat Descriptio Moldaviae, un alt moldovean, Vicu Merlan, ivit pe lume in satul Isaiia, ne surprinde printr-un dar de zile mari: o "Descriere" sui generisa patriei strabune.
Dacia esoterica se numeste cea de-a 16-a carte purtind semnatura profesorului-arheolog, iar ea a aparut la Editura Ganesha din Bucuresti, in doua volume, ce desfasoara (prin cele 976 pagini) 12 capitole cu 121 subcapitole, structurate la rindul lor intr-un suvoi de subdiviziuni si compartimentari aferente.
Evenimentul editorial reprezinta un moment remarcabil in efortul mesianic si tot mai staruitor (atat in tara, cat si-n strainatate) de scoatere la suprafata a adevarului privind "simbolurile, legendele si traditiile" neamului romanesc, cu radacini adanc infipte in trecutul continentului european.
Aceasta dupa mai bine un veac si jumatate de propulsare sub gir academic a mitului scandalos dupa care poporul roman s-ar fi zamislit prin contopirea invadatorilor "romani" (cei mai multi dislocati din provinciile asiatice ale Imperiului "latin"!) cu populatia bastinasilor "Daciei fericite" (in lat.: Dacia Felix, respectiv Dacia Traiana), iar limba acestuia ar reprezenta un mixtum compositum, rezultat din suprapunerea influentelor lexicale datorate asiaticilor "asezati" pe parcursul a 5-6 veacuri din primul mileniu crestin la sudul si la nordul Dunarii, respectiv la vestul riului Tisa (ne referim in special la slavi, bulgari, sirbi si maghiari), peste "substratul latin", care substrat nu mai reprezenta de peste un veac limba vorbita in Italia si-n provinciile cucerite de romani in afara Peninsulei Italice.
Cercetatorul husean de factura gustiana ne ofera acum o mega-monografiere a patriei inaintasilor pelago-iliro-traco-geto-daci, situati in centrul lumii hiperboreene, cu taieturi semnificative privind:
• haloul spiritualal comunitatilor stramosesti (in cap. II - IV);
• punctele marcante de pe harta tinuturilor stramosesti, ce-nscriu locuri sacre si entitatile menite a le proteja, "porti spre infinit" si spre lumi subtile, "guri de Rai", pesteri transformate in biblioteci rupestre, ori temple si manastiri din arhitectura Carpatilor; insule-sanctuar; paduri incarcate de legenda, "balti ale vrajitoarelor", dar si amenajari profane, sub chipul cetatuilor si al cetatii dacice (in cap. V);
• reprezentari si manifestari religioase, respectiv cultul mortilor si riturile funerare practicate de inaintasii geto-daci (in cap. VI);
• scrierea "in aur" si limba de sorginte proto-indo-europeana, de care s-au folosit acestia (in cap. VII);
• magistrale tehnologice definitorii pentru civilizatia, cu granite hiperboreene, aferenta Daciei Mari de pina la asasinarea regelui Burebista - sfincsi, menhiri, munti sfinti, formatiuni tumulare, respectiv piramide (in cap. VIII);
• tehnologiile si inventiile datorate mesterilor strabuni (in cap. IX);
• continuitatea de convietuire in spatiul avind drept axe cardinale Carpatii si Dunarea (in cap. X);
• migratiile indo-europene avind drept albie originara arienii din Carpati, respectiv populatiile pelago-iliro-traco-geto-dace (in cap. XI).
In redactarea pomenitelor sectiuni din cuprinsul celor doua volume recent editate, profesorul Vicu Merlan, doctor in istorie la Universitatea "Al. I. Cuza" - Iasi, pune in valoare lecturi, dar si cercetari proprii din domenii precum:
• istoria;
• arheologia (disciplina slujita cu pasiune de catre cercetatorul husean prin numeroase sapaturi in santiere din judetele Vaslui si Iasi, ori din alte tinuturi ale tarii, respectiv prin incursiuni la situri de notorietate in zone estice ale Prutului si Nistrului, ori de la sudul Dunarii, de care autorul ne da seama in cele peste 100 de studii si articole semnate in volume colective si in publicatii periodice, intre care Prutul si Lohanul, editate la Husi, ultima sub propria-i regie);
• etnografia;
• semiotica si mitologia;
• lingvistica si filologia;
• geografia mitologica - Prof. univ. dr. Petru Ioan, Iasi