Aceasta editie este o reproducere in facsimil a lucrarii "Dacia Preistorica" de Nicolae Densusianu aparuta prima data in Bucuresti la "Institutul de Arte Grafice Carol Gobl" S-sor Ioan St. Rasidescu 16, Strada Paris (fosta Doamnei), 16 - anul 1913.
[...]Armatele romane, pentru a patrunde in inima Daciei si a cuceri capitala ei, urmara mai multe cai. Carpatii, acesti veciniei buni aparatori ai acelor ce au stiut sa se umbreasca sub coamele lor datatoare de vieata, formau insa un zid contra navalitorilor.
Legiunile cari se ridicasera, mai de-a dreptul dela Sevorin spre Sarmisegetuza, urmara cursul Jiului. Ceeace insa putu face tehnica moderna cu inginerii nostri, pe frumoasa dar salbatica vale a Lainicilor, pe care s'a asternut nu de mult o admirabila cale, nu fura in stare sa o faca, mai ales grabiti cum erau, specialistii armatei romane. Iata de ce dela Bumbesti, unde-si facu ultimul sau castru in vale, armata romana apuca direct peste munti prin pasql rnassivului Vulcan si peste muntii Hategului spre a se cobori pe clinul lor de miaza-noapte in ingusta dar fertila si mai ales poetica vale a Streiului, ce-si duce apele in Mures.
In acest centru pur românesc se afla nu departe de «Poarta de fier transilvana», Gradistea, acum o mica comuna rurala, dar care fu de doua ori mândra si impunatoare, mai intâiu ca Sarmisegetuza si apoi ca Ulpia-Traiana, foasta capitala a Daciei. Ea e situata pe malurile Hategului in o vale admirabila, incunjurata de inalte si frumoase catene de munti.
Ceva mai din sus de Gradistea, se afla mica comuna Densus, numita Densus, fosta resedinta a lui Claussius Longinus, care-si construise acolo un mausoleu pentru familia sa, care exista si pâna acum, servind ca biserica greco-catolica româna satenilor.
Acolo se nascii N. Densusianu la 18 Aprilie 1846. In acest leagan al latinitatii Daciei, in acest cuib de raiu pamântesc, in acest colt de pamânt sfânt noua, dar cam uitat, plin de urmele si amintirile marilor popoare, cel dac si cel roman, vazu lumina soarelui si crescu acel care nu putea sa fie, facut in urma 'si mai constient prin o cultura aleasa, decât un mare patriot român.
Astazi Ulpia-Traiatia se numeste Varhely si acest nume spune mai mult decât orice, care e soarta de acum a vechiului principat al Transilvaniei si ce se petrece cu fratii nostri dinspre nord-est.[...]