În Dada Est, Tom Sandqvist arată că mişcarea dadaistă nu a apărut gata formată, într-un salon literar din Zürich, ci s-a dezvoltat dintr-o tradiţie artistică deja vibrantă în Europa de Est, în special în România, care a fost transpusă în Elveţia când un grup de modernişti români s-a stabilit la Zürich. Bucureştiul şi alte oraşe din România au fost scena pentru poezie, proză, spectacol Dada în anii premergatori Primului Război Mondial. Unul dintre deschizătorii de drum ai acestui curent a fost Tristan Tzara, care şi-a început cariera în literatura de avangardă la cincisprezece ani, când a înfiinţat revista Simbolul. Tzara – care a inventat termenul „dada” inspirat de o banală legătură între ziua sa de naştere şi un sfânt ortodox – a fost la Cabaret Voltaire în acea noapte, împreună cu fraţii Iancu – Marcel, Iuliu şi George – şi cu Arthur Segal. Nu este o coincidenţă, susţine Sandqvist, că atât de mulţi din primul grup dadaist au fost români. Autorul identifică transformările artistice şi personale care au avut loc în „Micul Paris al Balcanilor” înainte de a se manifesta în altă parte, găsind surse la fel de variate, ca simbolismul, futurismul şi folclorul. El arată că există o legătură între moderniştii români şi tradiţia idiş est-europeană; Tzara, fraţii Iancu şi Segal – toţi au crescut în cultura şi tradiţiile evreieşti.
Tom Sandqvist este doctor docent şi profesor de istoria şi teoria artei la Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design din Stockholm, Suedia şi la Universitatea Lapland din Rovaniemi, Finlanda.