Dans cu spatele în întuneric este una dintre acele cărţi care îţi dau la lectură senzaţia că nu eşti suficient de pregătit pentru a pătrunde toate înţelesurile, sensurile, trimiterile, pentru a developa toate imaginile, construite minuţios, succedate fantomatic.
Trauma depăşeşte pojghiţa visceralităţii, diseminându-se în reţeaua fragilă, dar fertilă, a unei psihologii maniacale. Rezultă un decor halucinant, patologic, în care delirul şi viziunile personajului, aflat pe rând la diferite vârste şi momente psihologice, întreţes o poveste fascinantă despre viaţă ca experienţă unică şi singulară în fiecare secundă, cu fiecare decizie luată. Este o carte care te intimidează şi te obsedează de la prima lectură.
