Britnic surprinde tensiunea dintre catastrofe digitale și escapism, folosind ironia, tropii online și critica alienării tehnologice contemporane și puterii sociale.
Prin acest obiect artistic, Britnic reușește să surprindă tensiunea esențială a momentului istoric contemporan, aceea dintre spectrul multiplelor catastrofe mediate digital și nevoia de escapism, de disociere. Atât timp cât apocalipsa este doar în stadiu de potențial sau rămâne o serie de tragedii în spații îndepărtate, perspectiva ironică ne este încă permisă. Julien ne provoacă la un joc cu mărgelele de sticlă ale tropilor online în trend, prin deturnarea simultan mitopoetică și esențializată a unor motive cultural-literare pre-Internet puse în contexte „very online”. De la mitologie în cheie gaming, la teme tech și (k) pop grefate pe experiența trăită.ro și mica lume literară românească, nano-poemele lui Britnic produc un efect carnavalesc și cacofonic, de aparent colaps al sensului, similar cu experiența scrolării în feed. Totuși, cinismul lui Britnic este ambivalent. Ironia postmodernă, auto-referențială, ce neagă certitudinea și posibilitatea cunoașterii adevărului, pare să fie la Britnic atât copium performativ cât și o unealtă pentru deschiderea în plan secund a unei breșe către o ironie ca formă de critică a puterii și alienării determinate tehnologic. De la fulgurația unui flipbook la un katehon-egrogor social media care să mai amâne un pic catastrofa.
Ciprian State