”Constient fiind ca nu sunt nici ziarist, nici scriitor, m-am intrebat de nenumarate ori daca are vreo valoare marturia mea, adica ”lupta mea” pentru a fi publicata intr-un volum? In fapt, o rostogolire (cuvant cu mai multe intelesuri in limba romana: intoarcere, rotire, rasturnare in cerc, dar rostogol inseamna si pasa de pescuit…) prin ”Amanaria”, cuvant inventat de mine cu gandul la draga de Romania… Merita sa fie citit continutul de catre altii, dincolo de momentul aparitiei diferitelor articole? Am realizat acest volum la sugestia catorva prieteni, cu speranta ca incercarile mele ziaristice dovedesc o posibila forma de atitudine civica, acum si aici, poate mai necesara ca oricand, intr-o tara in care lupta pentru democratie este abia la inceput”. Aceste cuvinte ii apartin autorului, medicului si profesorului universitar, Sorin Pescariu, un reputat cardiolog, dar si o persoana cu o instruire exceptionala, si cu o cultura temeinica.
Cartea ”Amanaria”, un nume pe care poate doar Herta Muller ar avea curajul sa-l inventeze, ea, cea mai maiastra creatoare de cuvinte cu intelesuri si rezonante interioare unice, este suma mai multor articole scrise de Sorin Pescariu, ca o forma de defulare a revoltelor, dar si a criticilor, pe care, in vreme, le-a adus sistemului. Nu doar sistemului, ci sistemelor, administratiei, politicului, functionarilor, alesilor. Sorin Pescariu ar fi putut sa fie un foarte bun scriitor. Un condei care taie, dar si mangaie, ataca, dar si apara.
Articolele sale au aparut in presa locala, regionala si nationala, inca din 1990: ”Dialog Liberal”, ”Timisoara”, ”Focus Vest”, ”Ziua de Vest” si altele, iar eu, ca prieten declarat, dar si un critic, altfel, cum sa-i stea unui jurnalist, prieten cu un mare cardiolog, ma declar public ”parte din conspiratia” publicarii unor texte.