De ce postim? Completarea titlului, Eliberarea de tine insuti, este raspunsul la intrebare. Postim pentru a ne recastiga libertatea, eliberandu-ne de propriile limite, slabiciuni, impulsuri, patimi. Postim pentru a ne pastra sau creste libertatea si odata cu ea capacitatea de a iubi. Postul este un exercitiu de stapanire de sine. Stapanirea de sine este premisa si expresia libertatii.
Omul se lasa prins in capcana satisfacerii fara masura a nevoilor si a placerilor sale, devenind slujitorul sau robul acestora. infranarea este cheia stapanirii de sine si a libertatii. Desfranarea, in sensul larg, este directia inversa. Asezat pe aceasta directie, in loc sa-si stapaneasca nevoile, si le multiplica, devenind din ce in ce mai dependent de ele si traind numai sa si le satisfaca. Postul tine de firea umana insasi, este un dat initial.
„Animalele nu pot sa posteasca, ele sunt conduse de instincte", scrie un mare teolog contemporan. Numai omul poate sa se infraneze si sa posteasca.
Prin abtinerea de bunavoie de la mancare isi controleaza instinctele sale, isi regleaza relatiile sale cu lumea si isi activeaza puterea stapanitoare in aceasta. Depaseste presiunea legilor firii si se misca in libertatea duhului.
Lipsirea de bunavoie de bunurile perisabile usureaza urmarea «vietuirii celei nestricacioase» si hraneste dorul dupa imparatia lui Dumnezeu.