Autorul reuşeşte să aducă în faţa ochilor sufletului nostru “icoana” tatălui său, un preot simplu de ţară, care s-a dedicat total misiunii sale duhovniceşti, fără să se ferească de nimic din ceea ce i-ar fi cerut aceasta. Citind acest roman, reuşim să ne ridicăm şi noi puţin deasupra pământului şi să întrezărim o bucăţică de Cer.
'Tatăl meu mi-a explicat că omul, chiar pedepsit, chiar îmbrăcat fiind cu tunica sa de piele şi izgonit din Paradis, rămâne o creatură a rasei divine. Nici Iisus Christos, nici preoţii crae au primit Duhul Sfânt - nu îi readuc pe oameni în Ceruri şi nu fac Dumnezei din ei aşa cum se readuce la stână o turmă de oi. Prin încarnarea lui Christos şi prin sacerdoţiul preoţilor, oamenii au primit iertarea şi sunt invitaţi să-şi recucerească drepturile lor de fii ai lui Dumnezeu.'