De la Scoala din Atena la Scoala de la Paltinis

Cartea de fata continua, sub raport metodologic, incercarea din Turnirul khazar, fiind prefigurata de altfel intr-un capitol din cea de-a doua editie a sa. Ea pleaca de la ipoteza ca, pentru analiza utopiei, opozitia traditionala utopictestul de auto–incluziune, pe baza caruia se poate decide in cazul unui ganditor in ce masura gandirea lui este atopica (utopica).

Iar testul suna astfel: cand aderenta la un proiect social nu poate fi controlata sau este discutabila, ramane totusi sa judecam proiectul dupa credibilitatea si onestitatea intelectuala a autorului sau. Iar daca un autor le propune oamenilor o lume mai buna sau mai autentica, sustragandu-se insa de la participarea la o astfel de lume, atunci avem de a face cu un ganditor care nu poate fi credibil, chiar daca unii sau altii il considera „realist“.

Andrei Cornea supune acestui test mai multi ganditori, din randul carora se desprind Platon vs Aristotel, Morus vs Machiavelli, „socialistii utopici“ (Fourier, Owen, Saint–Simon) vs Marx si, in fine, Constantin Noica si Scoala sa de la Paltinis.