Calin Dengel (n. 1981) este medic, locuieste si profeseaza in Ploiesti. Debuteaza cu versuri in Revista Atitudini a Casei de Cultura a Municipiului Ploiesti, fiind membru al cenaclului literar Atitudini (2010-2014). Devine membru fondator si secretar al cenaclului Grupul de la Ploiesti. Generatia 2000 plus (2014-2015), dar si co-organizator al evenimentului literar Zodia Poeziei. Publica volumele de poezie Tellus, Colectia Poezia 9, la Editura Grinta, 2012 si Urbis, Colectia Qpoem, la Editura Paralela 45, 2016.
Fragment din cartea "DEA. Epicus brevis" de Calin Dengel
"3.1 Inainte de revarsatul zorilor m-am trezit strigand din toata puterea cu falcile "inclestate de spaima: Cine sa-mi dea puterea in dreapta? Cine sa-mi intinda arcul mintii si sa-mi ascuta sageata gandului? Cine sa faca lumea spre desfatarea ochiului si inimii mele? m-am auzit strigand din toata puterea cu falcile inclestate de spaima. Ori imi muscasem limba si navalise sangele in gura, ori, chiar vorbele se inghesuiau afara din carne sa-si faca dreptate inaintea vazduhului.
"3.1 Inainte de revarsatul zorilor m-am trezit strigand din toata puterea cu falcile "inclestate de spaima: Cine sa-mi dea puterea in dreapta? Cine sa-mi intinda arcul mintii si sa-mi ascuta sageata gandului? Cine sa faca lumea spre desfatarea ochiului si inimii mele? m-am auzit strigand din toata puterea cu falcile inclestate de spaima. Ori imi muscasem limba si navalise sangele in gura, ori, chiar vorbele se inghesuiau afara din carne sa-si faca dreptate inaintea vazduhului.
3.2 Deodata, cazut la fundul sacului, atingeam brate si pulpe reavene si m-am temut pentru ca le recunosteam. In bezna stiam fiecare incheietura, fiecare nod, fiecare batatura asa cum le lasasem pe lumea cu lactee.
3.3 Coastele nu cresteau, nu coborau, inima baltea in venin. Un ac de spaima, in fosa aceea, ma fixa si numai ce-am dus mainile sa simt la nas suflarea si orbitele si intr-adevar, fara suflu si fara clipire, ale mele erau.
3.4 Abia de-o clipa asudat si rece, ca un sac se strangea imprejurimea si ma ingramadea cu mine, groaza ma gatuia sau poate alta stihie isi facea jocul. Pierdusem haturile trezirii si ma inecam 'in zmoala. Atunci unda ultimei indoiri parasi pentru totdeauna: Virtutile erau oare pentru cei vii sau amagiri ca sa-si petreca vietile vesnica patimire?