Numărul DoR #49 este o explorare a ideii de speranță și cum să credem în „mai bine” când totul pare că se prăbușește. De aceea ne-am spus că important e să lucrăm cu ce avem și să ne bucurăm de asta.
David Popovici e pe copertă, pentru că a înotat vara asta și pentru medaliile lui, dar și pentru a ne reaminti că acțiunile fiecăruia contează. Am vorbit cu refugiați ucraineni despre cum își trăiesc viața știind că țara lor e sub asediu de peste șase luni.
Ioana Burtea a scris despre încăpățânarea necesară pentru a ține laolaltă un grup de prietene timp de 20 de ani. Oana Filip a fost în seceta din Botoșani ca să înțeleagă dacă o generație nouă de tractoriști știe ce-I așteaptă. Artiste, fotografi și scriitoare au scris despre cum nicio matematică a speranței nu dă cu plus, dar că asta nu e un motiv de disperare.
Din cuprins:
- Cum arată viața pentru doi refugiați ucraineni care s‑au relocat în Portugalia;
- De ce picăm în capcana certurilor nesfârșite și de ce e important să ne contrazicem într‑un fel în care progresăm;
- Cum era să fii maghiar în România în anii ’90?
- Scriitorul Mihai Radu, despre cartea lui, Repetiție pentru o lume mai bună.
- Șase artiste, fotografi și scriitoare despre ce mai înseamnă azi să ai speranță.
- Lanțurile locale de distribuție – o dovadă de solidaritate.