Departe de Troia

Azi e o zi bolnavă în care focurile nu ard. Am încercat de dimineaţă să aprind zeci de focuri dar nici unul nu s-a aprins, nici unul. Mâinile mele au îngheţat. E o toamnă aspră în care iubirea şi durerea sunt surori bune şi împart același iubit. Soarele e ascuns undeva sub o aripă de înger şi visează colinele verzi ale unui nou pământ, departe de lumea înecată în vanitate şi păcat. Îmbujorat de furie, îmbrăţişez catargul pe care flutură flamura ordinului sfânt. Sângele dimineţii e alb şi rece. Ca iubirea femeilor părăsite.