Niciodată o Istorie serioasă a literaturii române, nu conjuncturală politic şi chiar mai rău, politicianist electorală, cum se văd atâtea azi, unele cu pretenţii academice, nu va putea ignora şi nici măcar minimaliza sau pune sub semnul întrebării în funcţie de opţiunea politică a autorului la un moment dat cum se ,,întâmplă” încă şi azi în spaţiul diverselor ierarhizări tot conjuncturale — locul şi rolul pe care îl ocupă meritat Zaharia Stancu şi capodopera sa şi a literaturii române de inspiraţie ţărănească, romanul ,,Desculţ”
Cutremurătoare frescă a universului ţărănesc din primele decenii ale amintiului secol douăzeci, dar, în esenţă, a întregii lumi spirituale ţărăneşti, dincolo de condiţionările istorice şi sociale, romanul ,,Desculţ” oferă cititorului de azi o oglindă atât de cristalină, slujită de luciditatea cea mai necruţătoare a unui artist izvorât din mediul descris pe care îl iubeşte disperat, justificându-l şi apărându-l şi iertându-l tot timpul, până la a nu-i ascunde de noi, nici păcatul unei dezumanizări a cărei victimă primă este chiar el, ţăranul vitregit de condiţia socială şi sărăcit de vremurile care, necontenit, l-au călcat în picioare şi l-au înstrăinat de atribute sufleteşti care altfel îi sunt proprii, cum se vede în creaţia artistică a acestui individ în care exploadează, clocotitor, o combustie morală şi în general spirituală copleşitoare.