Despovararea. Simturi si instincte. Volumul II

Nu ajunge să fii de față. Dacă nu mergi curajos și dintru început în față, mereu mai în față, nu vei avea parte nici de pre-față, nici de o a doua față după care la nevoie să te-ascunzi dacă eșecul te pândește și oricum nu poți visa la vreo post-față.
Cam acesta ar fi riscul jocului nedibaci, formalist, schematic sau programatic de-a cuvintele.
Existența mea nu-și propune să intre, întreagă, între paginile uneia sau unor cărți.
Eu, personaj central, habar nu am dacă ceea ce va prezenta autorul ca fiind început de ce nu a fost o continuare, cum zic eu că ar fi fost în realitate, dar sunt convins, și nici nu îmi propun să o ascund, că mi-aș dori să îmi continui existența de personaj și după ce el va pune punct ultimei pagini a celei de-a treia cărți (sau, cum s-ar exprima în ziua de astăzi un tânăr iubitor de manele, mi-aș dori cărți fără număr, fără număr). Vise de personaj!
Laolaltă, ele, cărțile, tustrele, se vor constitui într-o DESPOVĂRARE. A lui, a autorului. Eu mai port poveri.
Personajul central