Vezi mai multeTraducerea de faţă este prima traducere românească integrală a tratatului aristotelic Despre cer (De caelo). Fragmente ale ei au fost publicate în secţiunea Traduceri din scrieri filosofice a Revistei de filosofie a Academiei Române începând din 1989. Privit în sine, tratatul Despre cer pare a nu mai spune mare lucru unui contemporan. Ştiinţa modernă a revizuit în întregime imaginea despre univers, iar lumea sferică a lui Aristotel, am putea crede, interesează cel mult istoria, uitând prea des că propria noastră imagine va deveni într-o zi istorie. Totuși rămân totuşi cel puţin trei motive ale interesului pentru cosmologia aristotelică. Primul dintre ele ar trebui să pornească de la faptul ca timp de nouăsprezece secole aceasta a fost imaginea care a dominat istoria. Al doilea motiv ar trebui să ţină seama de faptul că Despre cer e născut dintr-o sinteză a principiilor generale ale primul sistem fizic coerent articulat cu experienţa timpului, cel aristotelic, cu principiile apriorice ale astronomiei geometrice a lui Eudoxos şi Callippos. Al treilea motiv ar fi însăşi credinţa în raţionalitatea lumii, credinţă pe care tratatul o împarte nu numai cu gândirea greacă sau cu ştiinţa modernă şi contemporană, ci cu orice altă încercare de a formula coerent raţional un model al universului. Este aici, cel puţin, unul din motivele interesului pe care astronomia greacă continuă să-l trezească şi astăzi. Vechii greci au avut infinit mai puţine instrumente de cercetare a universului. Le rămânea totuşi ceva mai important decât ele, raţiunea.
Traducerea lucidă și precisă a lui Șerban Nicolau a lucrării Despre cer are o valoare deosebită atât pentru istoricii filosofiei, cât și pentru filosofii interesați de temele pe care Aristotel le abordează. Excelentul său Studiu introductiv și numeroasele note oferă cititorului necunoscător de limba greacă acces complet la gândirea lui Aristotel. Prin adăugarea originalului grecesc la sfârșitul cărții, această ediție devine un instrument extrem de util atât pentru studenți cât și pentru specialiști.
Obiectul celor patru cărți reunite sub titlul Despre cer este întregul univers. Primele două (A, B) se ocupă de lumea supralunară, iar ultimele două (G, D) de lumea sublunară. Termenii supralunar-sublunar nu-i aparțin lui Aristotel, dar ei s-au păstrat la Simplicius ca un loc comun al comentatorilor de până la el. Cele existente sub Lună sunt adeseori puse în opoziție de către el cu cele existente în cer sau cu ceea ce există în lumea deplasată circular. Cele două lumi, cea supralunară și cea sublunară, care constituie totul sau universul, sunt studiate prin două teorii, teoria cerului (A, 1, 5 – 12; B) și teoria elementelor (A, 2 – 4 ; G, D).