Despre dar

Dumnezeu nu dăruieşte „ceva anume”, ci se dăruieşte „pe sine.” Darul care nu este lucru, obiect economic, este energie esenţială, act tranziţional. Această dispoziţie naturală nu reprezintă numai posibilitatea de a fi dăruit la un moment dat, ci constituie caracterul „dăruibil” imanent a ceea ce este dăruit, care face din acesta unul potenţial dăruit. Dumnezeu este, prin excelenţă, „dăruibil”; actul (en-ergeia) este esenţialmente „dăruibil”.