Detasarea transnationala. Aspecte teoretice si practice

Detasarea transnationala reprezinta situatia in care o intreprindere stabilita intr-un stat membru al Uniunii Europene, al Spatiului Economic European sau pe teritoriul Confederatiei Elvetiene, in cadrul prestarii de servicii transnationale, detaseaza pe teritoriul altui stat membru salariati cu care are stabilite raporturi de munca, in anumite situatii date1. Dincolo de definitia legala, detasarea este o realitate, cu impact in plan social si economic. Comisia Europeana a invederat ca detasarea permite intreprinderilor sa exploateze avantajele competitive in afara statului in care isi au sediul si sa gestioneze perioadele de scadere a cererii de servicii, in timp ce salariatilor le ofera oportunitatea de a creste calitatea muncii.2 In plus, desi Directiva 96/71/CE3, pe care legea romana o transpune, isi are temeiul in articolul 57 alineatul (2) si in articolul 66 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, atat norma europeana, cat si jurisprudenta au invederat ca obiectivul acesteia vizeaza nu doar asigurarea libertatii prestarii serviciilor, ci si protectia sociala a salariatilor detasati. Importanta detasarii la nivel european este demonstrata si de existenta celei de-a doua directive4 aplicabile in materie, destinate a asigura respectarea aplicarii Directivei 96/71/CE.