Și astăzi mă-ntreb de ce am făcut-o. Pentru copilul pierdut, pentru prietena mea disperată, pentru răzbunare?
Pentru memoria Laviniei și viitorul tău, Sebastian?... Oare aș fi putut refuza să-mi ajut prietenii fără de care n-aș fi supraviețuit?
Clar nu. Aș alege altfel, dac-ar fi s-o iau de la capăt?
Din nou, probabil că nu. Ororile de care era capabil bărbatul pe care-l iubisem erau de neiertat. Tatăl tău era le mal absolu...
Un debut neașteptat de matur, o poveste „exotică” din Delta Dunării, un grup de prieteni din tinerețe și iubirile lor violente; nici nu știu dacă acest melanj de roman polițist cu drame de familie, care ne aruncă în trecut, ca să ne lovească în prezent, ar trebui să intre neapărat într-o categorie de marketing, pentru că, la urma-urmei, e un roman care se citește cu poftă, pe-repede-înainte. Și dacă vă speriați că are la început... capitolul 2, ei bine, așteptați până la final și veți citi capitolul 1, când cercul se închide. Iar despre epilog, numai de bine!
Bogdan Hrib