„Cronicarii au farmec lingvistic și dar de povestire, Cantemir e scriitor, creator, aducând idei și combinații.
Figura lui, umbrită până azi, e a unui om superior. Voievodul luminat, ambițios și bazat, om de lume și ascet de bibliotecă, intrigant și solitar, mânuitor de oameni și mizantrop, iubitor de Moldova lui după are tânjește și aventurier, cântăreț în tambură țărigrădean, academician berlinez, prinț rus, cronicar român, cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”. (G. Călinescu, Istoria Literaturii Române, Ed. Minerva, 1982)