Dimitrie Cantemir Si Nicolae Mavrocordat

Cartea repovesteşte, dintr-o nouă perspectivă, vieţile celor mai însemnaţi principi cărturari pe care i-au cunoscut ţările române. Însă canonul metodei biografice este revizuit drastic de împletirea fericită a tratării istorice şi a analizei filologice. Abordarea interdisciplinară este impusă, de altfel, de însuşi profilul protagoniştilor, deopotrivă oameni de acţi-une şi literaţi. Reprezentanţi ai unor interese antagonice, Dimitrie Cantemir şi Nicolae Mavrocordat s-au aruncat la începutul secolului XVIII în vârtejul luptei pentru ocuparea tronurilor ţărilor române. Răzvrătindu-se împotriva stăpânirii otomane şi jucând fără succes cartea rusă în speranţa redobândirii puterii de altădată a Moldovei, Cantemir a pierdut tronul de la Iaşi în favoarea lui Nicolae Mavrocordat, deschizătorul lungului şir al domnilor fanarioţi. Dacă despre Cantemir se ştie îndeobşte că a fost un savant cu multiple preocupări de istorie, muzicologie şi etnografie, despre Mavrocordat aflăm că a fost nu doar om politic, ci şi un bibliofil împătimit, un scriitor şi un erudit format atât la şcoala culturii clasice, cât şi a celei occidentale moderne.