Prea mult legat cu fire nevăzute de cele ale pământului, de multe ori omul vrea să vadă, să pipăie, să înţeleagă mai întâi, şi apoi să creadă. Caută mereu să surprindă minuni, să vadă îngeri, să întâlnească sfinţi, să detecteze ce este dincolo de mormânt.
În acest sens, lucrarea de faţă îşi propune, dintr-o perspectivă apologetică, să evidenţieze diferenţele clare existente între trei categorii de trupuri neputrezite, Sfintele Moaşte, mumiile şi trupurile blestemate, pentru a cimenta credinţa în lucrarea minunată a lui Dumnezeu prin Sfinţii Săi cu trupuri nestricăcioase, dar şi pentru a înlătura confuziile generalizate dintre cele trei categorii amintite.
Or, Sfintele Moaşte rămân cea mai convingătoare dovadă a existenţei şi Providenţei lui Dumnezeu, a existenţei Sfinţilor, care, pentru curăţia vieţii lor, au primit darul nestricăciunii şi al facerii de minuni în trupurile lor, ca anticipare a incoruptibilităţii trupurilor înviate în Împărăţia Cerurilor, ca dovadă a inestimabilei valori a omului, trup şi suflet, pentru Creator, ca argumente neclintite pentru dumnezeirea Ortodoxiei, Biserica dreptmăritoare a lui Hristos.