Divina Comedie, vol. II

Capodopera incontestabila a literaturii universale, „Divina Comedie” este o alegorie in versuri, inceputa de Dante probabil in 1308 si terminata cu putin timp inainte de a muri. Titlul initial dat de autor a fost „Comedia”, adjectivul „divina”, care il completeaza abia de la editia din 1555, fiind sugerat de catre Boccaccio. „Divina Comedie” este impartita in trei sectiuni („Infernul”, „Purgatoriul” si „Paradisul”), care descriu drumul plin de obstacole pe care Dante il parcurge in cautarea iubitei sale Beatrice. Calatoria sa spre lumile „vietii de apoi“ incepe in anul in care poetul implineste 35 de ani, „in mezzo del cammin di nostra vita“, si il are ghid pe Virgiliu, care-i desluseste semnificatia fiecarei intalniri cu cei ce populeaza aceste taramuri inaccesibile celor vii. Astfel, oricare personaj ce-i taie calea poetului intruchipeaza un viciu sau o virtute, fiind implicit o alta ipostaza pilduitoare a fapturii umane. Alegoric, acest drum ascendent din bolgiile Infernului, unde pacatosii isi striga disperarea, spre Purgatoriu, unde sufletele se curata de pacate prin cainta, si in sfarsit spre Paradis, unde, prin iubire, oamenii se unesc cu lumina divina, reprezinta catharsisul prin care trebuie sa treaca fiecare om ca, odata purificat, sa se poata apropia de creatorul sau.